…un intelectual de elită, multi-premiant-prestigios francez, născut la Paris-1932, etnic-evreu din părinți evrei-basarabeni, fugiți de p-acolo, prin 1924… Nu…? Nici eu, deși sunt francez încă de prin anii 70+!…
Doar până-n urmă cu vreo 10+ani, când am fost invitat de o prietenă, intelectuală franceză de elită, la o comemorare a sa (decedat în 2009), îmbogățită de un lung și superb film documentar despre „EL” și o bună parte din realizările sale excepționale! Îndeosebi și în primul rând, cele poetice, care m-au sedus, pe loc și definitiv…
Într-atât, încât am obținut imediat volumele tipărite și publicate cu poemele sale… Pe cât de scurte – marea majoritate – pe atât de intense, profunde seducătoare. Și am început să creez o serie de colaje (de mari dimensiuni… pentru mine…), brodate în jurul unor frânturi din versurile sale, alese!… Ajungând până la nu mai puțin de 20!…
Pe care le-am înrămat și expus, începând din 2014, la Galeria fam. Șușară, apoi, la Mălăele, și așa mai departe… până acum… încă și mereu vrăjit, încântat, sedus de profunzimea lor. Și vă voi împărtăși și vouă, împrăștiate printre paragrafe, câteva din poemele sale, în franceza-originală, cu traducerea „amatoare” în limba română (de către un fost amic) și „rescrierea” lor în imagini, de către mine!
Dar să vi-l prezint și biografic, multirateral exprimat – și afirmat – prin diferite realizări specifice, conforme cu domeniile înșirate în titlul de mai sus!…
Asadar: să încep cu înșirarea multor Premii de Prestigiu: 1972 – Prix Max Jacob; 1986 – Prix Mallarmé ; 2006 (la Strasbourg) – pentru întreaga sa operă – Prix de littérature francophone Jean Arp și, în 2007 – le Grand Prix International de poésie – Guillevic-ville de Saint Malo.
…și, revenind la micuțul evreu din părinți-basarabeni, ascuns bine în timpul celui de al II-lea Război Mondial; a continuat mai tărziu, prin adolescență +, studii intense de literatură; apoi, în timpul serviciului său militar (prin 1960), a efectuat un pasaj de 8 luni, în cadrul războiului Franței cu Algeria. De altfel, primele sale poeme sunt mărturie a acestui pasaj.
Ca lingvist reputat, Henri Meschonnic a predat, mai întâi la Universitatea din Lille (1963 – 1968), apoi, în 1969, s-a alăturat altor celebrități din domeniu, pentru crearea Centrului universitar-experimental de la Vincennes. A fost profesor de lingvistică și literatură de-a lungul multor ani, la Universitatea Paris VIII, până-n 1997; a fost – acolo – Vice-președinte al Consiliului stiințific și Director al Școlii-doctorale, pe care o fondase în 1990.
O serie de „eseuri” dedicate poeticii, printr-o antropologie istorică a limbajului!… și, încă multe altele, ca teoretician al traducerilor, critic reputat, titluri, realizări, premii, etc… cu care n-am de gând să vă fac „capul calendar” (cum se mai zice, pe la noi/voi/ei)!
…și închei această prezentare elogioasă cum cred că nu se putea mai bine și „convingător”! Cu încă două creații ale mele inspirate de poemele lui Meschonnic, rescrise în întregime și integrate în imagini, prin tehnici diferite de colajele de mai sus.
Ilustrații de Devis Grebu
..părinți evrei-basarabeni, fugiți de p-acolo, prin 1924… ..
De ce ar fi fugit, în 1924, din Basarabia ?