Le Monocle de Mon Oncle (Canto VIII), de Wallace Stevens
Ca un cărturar prăfuit, privesc, îndrăgostit,/cum un aspect străvechi atinge o nouă minte.
Andreea Iulia Scridon
Andreea Iulia Scridon este scriitoare și traducătoare româno-americană. A studiat Literatură comparată la King’s College London și Scriere creativă la Universitatea Oxford. Este autoarea a patru cărți de poezii în limba engleză, publicate la edituri din Marea Britanie și SUA.: A Romanian Poem (MadHat Press), Calendars (Broken Sleep Books), și Across The Nile-Green Sky (Greying Ghost Press). Volumului ei în limba română, Hotare, a fost distins cu Premiul II în concursul de manuscrise „Împlinește un Vis”, Editura Universitară, 2021. În 2020, i s-a acordat Premiul Editorial STAAR din partea Universității Oxford, pentru activitatea de jurnalist cultural. Este de asemenea traducătoare din română în engleză.
În timpul ei liber, Andreea suferă de un impuls cronic de a hoinări și de a face plimbări, pentru care își găsește energia în resurse nelimitate de ciocolată.
În timpul ei liber, Andreea suferă de un impuls cronic de a hoinări și de a face plimbări, pentru care își găsește energia în resurse nelimitate de ciocolată.
Frumoasele gânduri ale lui Jasmine de sub salcie, de Wallace Stevens
Stimulările mele nu au note de subsol/Iar amintirea lor sunt frazele/Unei muzici stranii.
Tu-mi ceri chiar nemurirea mea… în schimb pe-o sărutare?
Poate am o viziune medievală asupra iubirii, total în dezacord cu seninătatea cinică cu care privește problema o bună majoritate a generației mele. Dar n-aș vrea nici să cârtesc ca o babă miniaturală cum îmi închipui că era mai bine pe vremea lui Pazvante, când n-aveam antibiotice sau fermoare.
Ben Mazer: Drepturi divine
Am auzit-o pleznind cerul ca nava și tunetul
purtată până seara ca o batjocură de titlu.
Am văzut-o prinzându-mă de mână ca tata iarna.
Am condus-o acasă, cerul s-a rupt în centru,
marfă negustorească întunecată. Perpetuu, fără scop
Leviatan care lovește în inima timpului.
Prima mea cunoștință a unei lumini în timpul iernii.
Câteva poezii de Jamie Cameron
Canal Radicular „Și ce este bine, Fedru, Și ce nu este bine – Trebuie să rugăm pe cineva să ne spună aceste lucruri?” – „Zen și arta reparării motocicletei”, de Robert M. Pirsig Mi-am petrecut toată dimineața uitându-mă prin lucrurile lui. Nu prea merită nimic păstrat: câteva certificate, Pirsig-ul […]
Interviu cu doamna Pamela Rațiu: „Mă tem că o schiță a viziunii mele asupra lumii nu este foarte pozitivă astăzi”
Programul și obiectivele noastre includ: sprijinirea jurnaliştilor și jurnalismului din România cu atelierele noastre anuale de mentorat în jurnalism; sprijinirea profesorilor de liceu cu atelierul nostru anual pentru predarea istoriei; în cele din urmă, pentru a consolida discuțiile și viziunile despre democrație în rândul profesioniștilor din medii diverse, găzduim o conferință anuală, „Ratiu Dialogues on Democracy”, care s-a bucurat de atenție regională datorită nivelului invitaților noștri și subiectelor noastre.
Interviu cu doamna Sanda Cordoș: „Orice probleme aș fi avut în afara zidurilor facultății ori în facultate, se risipeau în momentul în care îmi întâlneam studenții”
Am fost ceea ce se chema un copil cu nasul în cărți și, în mare măsură, am rămas, pe viață, o persoană interesată de universul livresc. Părinților mei le plăceau cărțile (care erau în casă așezate în rafturi improvizate) și aveau un mare respect pentru învățătură. Premisele acestea au fost foarte bune, ei mi-au fost alături, dar n-au dorit să intervină sau să influențeze parcursul meu formativ și profesional.
Ce ne facem cu limbajul poetic?
Româna, de asemenea, pare să înceapă să își piardă din încărcătura timbrală și din elementele ei gratuite ca și engleza, devenind mai tehnică și mai puțin parabolică cu trecerea timpului și cu familiaritatea sau dependența noastră crescândă de electronice. Limbajul poetic, deci, precum limbajul în sine, se schimbă, în clipa asta, văzând cu ochii.
Viața mea postpandemică
În data de 9 martie 2022, crainicul de la radio a anunțat cu un ton satisfăcut că s-au ridicat restricțiile impuse în contextul pandemiei. Când s-a făcut acest anunț era o dimineață frumoasă, dar încă rece, la Cluj.
Înfrumusețarea și îmbrăcămintea în România anilor 1950 – 1960
Mulți ani a fost la modă materialul jersé pentru rochii. Era chiar ca un tricot, dar de fabrică, de mașină. Multe culori, foarte frumoase. Pe urmă au apărut la un moment dat fustele de tergal. Erau fuste plisate în fabrică. Era un fel de stofă subțire, aia ținea de fapt pliseurile călcate la aburi. Era mare chestie! Erau scumpe. Dacă aveai 2 sau 3 fuste de tergal… erai ultra elegantă.