Zilele acestea, în România se desfășoară sezonul pelerinajelor. După ce pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva de la Iași a bătut recorduri de prezență, e rândul Bucureștiului să-și reconfirme statutul de epicentru al spiritualității din țară. Prilej de ocări aruncate gratuit de războinicii tastaturilor la adresa celor pe care cu mulțumire […]
Trebuie să trăim pregătiți, împăcați în permanență cu gândul că o pană informatică sau un incident electronic sunt întotdeauna posibilități reale și care trebuie să fie gestionabile de aproape oricine, cel puțin în spațiul său personal. Necesitatea acestei „vigilențe tehnologice” nu ține de o formă de paranoia, după cum tocmai ne-a fost demonstrat.
Un film ciudat, în care aspectul artistic este copleșit de o intenție cu iz propagandistic vădită de graba de a puncta cât mai multe atacuri la clasa politică românească, dar și de alegerea de a-l ancora explicit în actualitatea ultimilor doar câțiva ani.
Cu toții avem potențialul de a trăda și o vom face atunci când trigger-ul potrivit este acționat. Chestiunea este una de când și cum, mai degrabă decât de dacă.
Ceea ce gânditorul român a realizat cu magistral talent în lucrările sale – reușita care îi definește meritul – este una dintre cele mai grave contemplații ale vieții pământene – mizerabilă, necizelată, dură, neîndulcită de promisiuni cu scadența tinzând la infinit.
Ca și când tolba de colinde și cântece de stea populare s-ar fi golit pe nesimțite, ultimele câteva decenii (iar, dintre acestea, ultimul deceniu îndeosebi), ne-au făcut martori la o avalanșă de noi cântece încadrate prea generos în categoria colindelor, foarte diverse ca sursă de inspirație, gen muzical și ifos și în care accentul pare să cadă uneori disproporționat până la ridicol pe antrenarea unui efect emoțional excesiv.
Antidotul pe care îl văd împotriva molimei radicalizării are două componente: educația și smerenia. Educația sub orice formă, în care cuprind și expunerea la religie și cultură, ne provoacă să ne punem marile întrebări despre lume: cea din noi, cea din semenii noștri și cea din jur; iar smerenia este atât un stimulent, cât și un produs al educației, căci realizarea infinității cunoașterii în opoziție cu propria limitare omenească nu poate fi decât un binecuvântat sentiment dezarmant.
În aparență atât de familiar nouă, aspect imanent al universului și vieții trăite deopotrivă, timpul se dovedește, în fapt, un concept extrem de dificil de definit.
După parcurgerea statisticilor abundente și a comentariilor destul de ample care constituie această lucrare, pare că revelația principală a cărții este pe cât de frapantă, pe atât de banală: bărbații și femeile au, în general, viziuni și așteptări radical diferite despre dimensiunea sexual-romantică a vieții. Și de aici – întrebarea, la fel de banală: Chiar este cu adevărat nevoie să citim o astfel de carte pentru a ajunge la această concluzie?
Performanțele obținute de acești algoritmi nu sunt mereu înțelese, ele fiind subiect de dezbatere între specialiști, însă reușitele lor sunt deja asumate conjectural, după ce au fost probate experimental în nenumărate instanțe. Astăzi, atât calculul evolutiv cât și clasa mai cuprinzătoare a metaeuristicilor sunt parte integrantă a materiei de studiu a facultăților de profil, fiind încadrate, de regulă, sub disciplinele care abordează domeniul Inteligenței Artificiale.