Numai procesele din lume au sfârșit. Trecerea omului în veșnicie nu este un sfârșit, ci o schimbare de stare a vieții. Sfârșitul lumii este sfârșitul părții lumești a vieții tuturor oamenilor, trecerea totală în veșnicie, nu sfârșitul întregii creații.
Dar sfârșitul lumii nu este fără legătură cu modul cum omul se raportează la creație. Sfârșitul lumii poate veni prin nedragostea față de creația care ne susține, din care ne hrănim și respirăm.
Sfârșitul lumii mai poate veni prin nedragostea de oameni, răul cu intenție. Sfârșitul lumii mai poate veni din lipsa de cunoașterea a consecințelor faptelor noastre, răul fără intenție, direct persoanelor sau prin intermediul creației de care oamenii au nevoie. În fine, sfârșitul lumii mai poate veni și independent de om, din interiorul creației.
Problema nu este sfârșitul lumii, ci starea în care oamenii trec în veșnicie. Dacă oamenii sunt pregătiți, sfârșitul este o bucurie plină de nădejde. Dacă oamenii se autodistrug prin nedragoste față de oameni și creație, sau prin lipsă de cunoaștere a conecințelor faptelor lor în lume, sfârșitul este în stare de spaimă și deznădejde.
Semnele timpului se văd diferit în funcție de cunoașterea asupra lumii și de starea duhovnicească. Ambele e necesar să fie bune pentru a putea vedea semnele corect.
Felul cum se comunică semnele văzute este un semn al stării duhovnicești. La fel ca cele înalte, ele se comunică puținora, iar multora numai indirect, pregătindu-i spre bucuria mântuirii. Când cineva înspăimântă oamenii, cu intenție sau fără intenție, cu siguranță nu a văzut bine. Oamenii care înțeleg semnele timpului nu au nevoie să vorbească între ei, e de ajuns să se privească. În jur, ei vor aduce pace, nădejde și bucurie.
O bucurie care pe mulți din cei din jur îi face să își dorească o lume fără sfârșit, a fericirii cu case pe Tabor, dar despre care ei știu că e numai o pregustare a uneia și mai mari, pregătită pentru oameni în veșnicie.
Cu această bucurie în inimă, asemenea bucuriei împărtășirii, oamenii se pot iubi fără grijă față de când va veni sfârșitul lumii, doar cu grijă față de ceea ce fac: să fie cât mai multe fapte de folos.
Imagine: Unsplash
6. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul.
7. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri.
8. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.
10. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii.
11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
14. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă –
16. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
17. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.
18. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.
20. Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.
21. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
22. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.
23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.
24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25. Iată, v-am spus de mai înainte.
26. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.
27. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.
30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.
32. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape.
33. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.
34. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului.
38. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
39. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa.
41. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa.
42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
(Evanghelia de la Matei 24)