best-articles

Ochiul artificial şi libertatea umană

Ochiul artificial pe care tehnologia care se naşte acum îl construieşte nu este un ochi inocent. Dimpotrivă, el este ochiul ubicuu al unui complex ce uneşte, simbolic, corporaţii şi state. Acest ochi artificial pe care îl simţim deja în acţiunea sa zilnică este în măsură să ofere actorilor statali şi non-statali datele necesare spre a contura profilul cetăţenilor-utilizatori. Intimitatea dispare în acest spaţiu reglementat de curiozitatea artificială.

Joshua Schwartz: Viitorul este deja aici

Să luăm în considerare scenariul în care deja am trăi acel viitor strălucitor pe care l-am văzut la un moment dat în filmele science-fiction! Dacă lumea de afară pare un pic monotonă pentru tine pentru că îți este prea familiară, atunci încearcă să te gândești la tine ca fiind parte dintr-un viitor demult imaginat –  minunează-te cât de inimaginabile ar fi toate lucrurile din jurul tău, dacă le-ai arăta unui strămoș distant (sau poate nu chiar așa de distant), înainte ca oamenii să fi urcat pe panta cea abruptă a secolului al XX-lea.

O scurtă incursiune în viitorul inteligenței artificiale

Avansul inteligenței artificiale pe parcursul ultimilor ani ne pune în fața unor întrebări semnificative despre capacitatea omenirii de a controla, pe termen lung, dezvoltarea acestui domeniu, precum și despre conservarea autonomiei umanului în fața progresului tehnologic. Făcând abstracție de scenariul în care se renunță în totalitate la dezvoltarea inteligenței artificiale, progresul natural – mai lent sau mai rapid – va afirma superioritatea computerelor asupra oamenilor în diferite domenii.

Trei perspective asupra inteligenței artificiale: Georgiana Constantin-Parke, Ilinca Bernea și Carol Szabo

Inteligența artificială ne schimbă și ne va schimba viețile. Din punct de vedere social, putem observa dependența noastră crescândă față de aceste sisteme inteligente. Unele cercetări vorbesc despre modul în care simpla căutare pe Google ne modifică structura neuronala a creierului, acum nemaitrebuind să reținem informațiile ca atare, ci doar să știm unde și cum să le căutăm.

Inteligența artificială – teoria conspirației sau doar matematică?

Despre inteligența artificială circulă diverse opinii din ce în ce mai „inovatoare” în materie de teoria conspirației, prevăzând scenarii apocaliptice bazate pe anumite mașinării care, beneficiind de o inteligență proprie, scapă de sub controlul uman și instaurează o nouă ierarhie la nivel mondial. Scopul acestui articol este de a prezenta, într-o manieră pe alocuri simplificată de dragul cursivității, câteva noțiuni de bază despre rețele neurale, despre cum pot acestea „învăța” și care este natura acestei învățări.

Două perspective asupra inteligenței artificiale: Teodor Baconschi și Paul Dragoș Aligică

Cu ocazia celor două săptămâni dedicate temei inteligenței artificiale, redacția noastră a încercat să afle opinia unor personalități legate de modul în care apariția noilor tehnologii va modifica raportarea noastră la lume și chiar la însăși conceptul de „umanitate”. Domnii Paul Dragoș Aligică și Teodor Baconschi au acceptat provocarea de a răspunde întrebărilor noastre, lucru pentru care le mulțumim foarte mult!

Christina Leuker și Wouter Van Den Bos: De ce trebuie să protejăm ignoranța de avântul inteligenței artificiale

Ignoranța voluntară, în accepțiunea lui Hertwig și Engel, poate ajuta oamenii să mențină „convingeri intime” și să evite „disconfortul mental, frica și disonanța cognitivă”.3 Răspândirea ignoranței voluntare este mare. Aproximativ 90 de procente dintre germanii chestionați vor să evite sentimente negative ce ar putea rezulta din „cunoașterea de dinainte a unor evenimente triste, precum moartea sau divorțul”, iar începând cu 40 până la 70 de procente dintre aceștia nu vor să știe dinainte despre evenimente fericite, pentru a se putea bucura de „surprizele și suspansul” care ar rezulta, spre exemplu, din cunoașterea sexului copilului la momentul nașterii.