Prin urmare, înțelegerea problemelor etice pe care le generează cercetările științifice este de mare importanță. Cercetarea nu este doar experimentare, ci înseamnă și evaluare sistematică a intervențiilor menite să facă publice rezultatele. În plus, cercetarea științifică nu poate fi considerată etică doar prin îndeplinirea acestor cerințe minime. Există preocupări speciale care apar în numeroase domenii ale cercetării care implică subiecți umani.

Ținând cont de gradul scăzut de încredere de care se bucură acest Institut în mediile academice din spațiul euro-atlantic, s-ar fi impus o distanță igienică. Prin cecul în alb oferit de inspectoratul școlar județean, autoritatea la nivel județean responsabilă de implementarea politicii naționale în domeniul educației, Institutul Confucius a avut parte de un transfer de încredere.

Cu alte cuvinte individualitatea este o expresiei a libertății. Nu suntem și nu vom fi niciodată liberi dacă ne vom folosi libertatea să fim asemenea celorlalți sau să ne evaluăm conform caracteristicilor generale. În schimb avem șansa libertății, care ne privește direct, prin bucuria de a trăi cu noi înșine, de a ne descoperi așa cum suntem, cu experiențele, emoțiile, valorile, responsabilitățile, reușitele și plăcerile pe care le trăim.

Nu doar tinerii au nevoie de un proiect european solid (așa cum promovează adepții intervenționismului), ci chiar Uniunea Europeană are nevoie de o generație puternică de tineri: una ancorată în realitate, nicidecum în utopie. Nihiliștii de ieri și de astăzi se înghesuie să ne prezinte starea deplorabilă a tineretului european, prezentând neobosit statistici despre lipsa locurilor de muncă, a nivelului general scăzut de competențe și oportunități și prea puține soluții.

Planurile pentru egalitate de șanse pot fi utile în mediul intern organizațional pentru o producție academică didactică și de cercetare, la fel ca oricare document de politică internă. Astfel de planuri pot îmbunătăți performanța generală academică și a institutelor de cercetare, ele nu trebuie privite ca având o valoare în sine și ca general aplicabile în societate. Ele pot funcționa foarte bine când există limite clare între zona profesională și cea personală, limite care nu existau în comunism, dar există în capitalism, când spațiul public nu este acaparat de un partid sau altul, de o viziune asupra lumii sau alta, și când cercetătorii înșiși nu amestecă rolurile profesionale cu cele personale.

Miza acestei abordări este înțelegerea faptului că sensul plenar al spiritului se reflectă în noi, însă libertatea pe care ne-o arondăm, ca autori de text dar, în primul rând, ca agenți raționali și vii ai spiritului, este ceea ce reflectă diferența între un text oarecare și o operă trăită.