Mihai-Gabriel Mocanu

Mihai-Gabriel Mocanu urmează în prezent cursurile masteratului Istoria și Circulația Ideilor Filosofice al Facultății de Filosofie, Universitatea din București și a absolvit programul de licență al aceleiași facultăți în 2016.
Anul imediat următor a călătorit prin Europa, timp în care a dezvoltat un interes practic pentru psihologie, daoism și stoicism. Din septembrie 2019 a fost, timp de șase luni, plecat în India, unde a vizitat centrele spirituale (Rishikesh, Haridwar, Pushkar, Amritsar, Madurai) ale țării. În timpul acesta a studiat, pe cont propriu, Upanishadele și Vedele și a dialogat cu adepți ai gândirii Samkhya și Vedanta. Întors în București, a dedicat următoarea perioadă aprofundării unor domenii ce țin de gândirea europeană, ajungând să studieze Jung, să descopere gândirea patristică și, mai ales, pe părintele Ghelasie.
Interesele sale sunt legate de ezoterism, misticism, patristică și relația acestora cu filosofia, mai ales cu cea clasică.
Invitați

Teoria Ternarului lui René Guenon – Ascendent și Descendent, cât și influența lui filioque

Eseul de față tratează natura metafizică a ternarului, înțeles, pe de-o parte, ca ternar „profan”, în despărțirea tripartită specifică Estului, și ca ternar „sacru”, înțeles în sens creștin, pe linia de interpretare a lui René Guenon. Deși intuiția acestuia asupra naturii sacralității Treimii creștine este valoroasă, luminând mai ales asupra diferenței de natură dintre aceasta și cea estică, cât și asupra relației dintre ele, restul cărții sale pare să se lovească de o piedică, iar această piedică îl obligă să vorbească despre Treime într-o stranie interpretare profană.

Invitați

Mit și Logos

În lucrarea de față argumentez pentru o reîncadrare centrală a mitului în cadrul mai larg al unei perspective integrate și totale asupra lumii, alături de formele raționale de cultură precum filosofia, religia, arta.

Invitați

Hermeneutica intenției – autorul și textul

Miza acestei abordări este înțelegerea faptului că sensul plenar al spiritului se reflectă în noi, însă libertatea pe care ne-o arondăm, ca autori de text dar, în primul rând, ca agenți raționali și vii ai spiritului, este ceea ce reflectă diferența între un text oarecare și o operă trăită.