Un articol de Marco Ambrosini pentru VoegelinView
Articol original: Metaverse. The Upcoming Snow Crash World
În 1992, când Neal Stephenson a descris pentru prima dată realitatea virtuală din Metaverse, în romanul său intitulat Snow Crash, nu și-a putut imagina că profeția sa va deveni realitate într-o zi. La sfârșitul lunii octombrie 2021, Mark Zuckerberg a anunțat nașterea Meta, o societate paralelă cu lumea reală, în care ființele umane se dizolvă în „avataruri” 3D și interacționează într-o lume virtuală în care relațiile sociale și personale devin ficțiune, o umbră a realității.
Clasele sociale sunt reconstruite în această lume într-un mod mult mai crud și mai impersonal. Diferențele nu sunt eliminate, ci accentuate. Căldura umană este, practic, „înghețată” într-un univers aseptic construit din biți și octeți, în care totul este posibil, însă apare imposibilitatea paradoxală de exprimare pe deplin a umanității: un „delir galactic”, în care vor cădea mulți inocenți. Zuckerberg, ca de obicei, nu a inventat nimic: au existat și până acum experimente timide în acest sens pe internet, de la site-uri de jocuri online cu avatare și până la chat-uri sau „Lumi active”.
Care este, totuși, diferența dintre ceea ce există deja acum și Metaverse? Diferența este că „lumile tematice” ale tuturor celorlalte „experimente” digitale se vor coagula în Metaverse și se vor „lichefia” într-un Univers global și atotputernic.
Nu există nevoi reale și concrete ale oamenilor care să justifice existența unei astfel de lumi paralele: există doar înstrăinarea omului contemporan, care este amplificată și exploatată în scopuri comerciale de alți oameni, ființe inutile care nu adaugă nimic la progresul umanității, ci, dimpotrivă, îl diminuează prin specularea problemelor indivizilor.
Dacă ne-am gândi la lumea medievală, care a creat orașele moderne și a construit societatea așa cum o cunoaștem astăzi, am observa că toate aceste realizări au fost rezultatul unor interacțiuni umane reale și profitabile. Lumea medievală a lăsat dovezi concrete, precum catedralele gotice, expresii vii ale unor întregi comunități care, de-a lungul unor generații, au creat simboluri reale ale comunității și ale spiritualității. Acolo s-au născut teatrul modern, muzica, poezia, filosofia.
În acea lume, care avea totuși problemele și paradoxurile ei, s-au născut adunările sociale, au apărut breslele, a apărut conceptul de libertate religioasă și s-a dezvoltat politica modernă. Omul a construit nave din ce în ce mai puternice și s-a confruntat cu oceanele, a explorat lumea, reușind în același timp să privească în interiorul său.
Metaverse reușește să traducă în octeți cea mai imorală formă de nihilism. Nu va reuși să contruiască o comunitate reală, care să facă parte dintr-o continuitate a generațiilor, capabilă să lase în urmă palate municipale și clădiri ale guvernului orașului, catedrale, locuri și simboluri ale apartenenței reale, ale efortului colectiv concret pentru căutarea Identității și Tradiției.
În preajma catedralei Notre Dame din Paris, în Evul Mediu, alchimiștii se întâlneau și discutau, fapt ce a condus la nașterea chimiei moderne, precum și a unor reflecții spirituale încă valabile, care constituie un subiect de cercetare.
În interiorul catedralelor din reprezentările sacre de Paște și Crăciun, s-a născut teatrul care ni i-a dăruit pe Shakespeare, pe Pirandello și mulți alții: teatrul, un loc fizic în care ființe umane în carne și oase se adună și privesc, ascultă, gândesc și devin mai buni.
Cinematograful a reprezentat o evoluție a teatrului, însă nici acolo nu ne aflăm într-o realitate virtuală, ci în dimensiunea „Reprezentării”, a cărei sarcină este „de a pune o oglindă în fața naturii”, așa cum ar fi spus marele bard englez.
Meta nu va construi catedrale, ci le va distruge; Meta nu va produce teatre și piese de teatru, ci le va anihila prin intermediul unor camere de chat, printre avataruri ireale care nu au și nu vor avea identitate, construindu-se astfel imaginea unei parodii satanice a complexității omenirii și, în același timp, a frumuseții ei.
Dacă prin caracterul virtual al internetului se urmărea doar crearea unei forme de comunicare care ar putea să înlăture distanțele fizice dintre oameni, Meta, dimpotrivă, va crește această distanță, creând tulburări psihice grave și reale indivizilor care vor fi atrași de ea.
Cine scrie aceste cuvinte nu este un misoneist, ci dimpotrivă: eu sunt un filozof, un logician, un matematician care a fost mereu atent la toate aspectele societății. Folosesc computerul, smartphone-ul și aplicațiile de pe telefon, însă doar în măsura în care toate acestea mă ajută să comunic într-un mod sănătos și onest ceea ce mă individualizează: convingerile, spiritualitatea și tradiția mea culturală.
Aceste inițiative s-au născut doar din lăcomia unor indivizi imorali, singuri, imaturi, susținători ai unui capitalism bolnav, precum cel descris de Stephenson în romanul său profetic; ființe care nu adaugă nimic la progresul Umanității, făcându-se hoți de speranțe concrete și manipulatori; sunt adevărata Pandemie care atentează la integritatea psihofizică a indivizilor și a societății reale compuse din ei.
Nimănui nu ar trebui să i se permită să încalce demnitatea umană în vreun fel.
Lumea Nimicului, Sfârșitul istoriei, Moartea gândirii și a individului, a individualității și a lucidității: o lume a „călăreților” de exploatat pentru a livra pizza, nu gânduri și sentimente, cultură și creativitate, adunări sociale fizice pentru pasiuni sau idealuri politice concrete și proiecte sociale și individuale. Dacă vreți să fiți liberi, adunați-vă într-o seară acasă la un prieten și citiți cu voce tare o carte sau un pasaj interesant din ea și apoi discutați în timp ce beți o bere sau ce vă place: în acel moment, din acea comparație, din acel schimb de idei s-ar putea naște o filozofie, o descoperire științifică… sau doar veți fi petrecut o seară minunată plină de căldură umană, zâmbete, idei, vise și proiecte… dar amintiți-vă să închideți smartphone-urile și să vă deschideți inima și mintea!
Acest articol a fost tradus cu acordul publicației VoegelinView.
Imagine: Julien Tromeur; Sursa: Unsplash
