La începutul anului 2024, chiar sub presiunea noilor forme de entertainment precum videoclipurile scurte de pe YouTube și TikTok, filmul rămâne în continuare o formă de artă apreciată de public, critici, dar și în cadrul propriei industrii.
Provocările de astăzi sunt, totuși, inedite, iar multe au în subsidiar probleme etice stringente. De la filme-manifest ideologic la cele care reproduc sec moravurile sociale, între mondenitatea actorilor și talentul actoricesc veritabil, între reluarea vechilor forme și noul avangardism al stilului post-modernist, iar astăzi – în anticamera unei posibile revoluții zguduitoare a producției de filme sub influența Inteligenței Artificiale, cum se prezintă, ce repezintă și ce urmărește filmul contemporan?
Vom răspunde acestor chestiuni în cadrul tematicii „Filmul contemporan”, între 1 februarie și 15 martie.
Un film ciudat, în care aspectul artistic este copleșit de o intenție cu iz propagandistic vădită de graba de a puncta cât mai multe atacuri la clasa politică românească, dar și de alegerea de a-l ancora explicit în actualitatea ultimilor doar câțiva ani.
Este important să avem în vedere că filmul în sine este un organism „viu”, o entitate narativă cu o personalitate proprie, care deține o structuralitate cu un grad ridicat sau scăzut de complexitate artistică.
Cinematografia de ieri și de azi a adoptat o serie de „rețete” care par să urmeze lista de ingrediente ale unui băuturi carbogazoase: tot ceea ce „iese din fabrică” este rezultatul unei industrii și nu al unei „bucătării” în care poveștile, ca și mâncarea, prind alt gust.