Asumarea (chiar și tacită) a unei părți din cadrul unei dezbateri vine cu anumite avantaje atât de ordin social, cât și personale. Pe de-o parte, de ordin social pentru că face mai ușoară adaptarea într-un mediu social. Pe de altă parte, de ordin personal pentru că siguranța pe care ne-o dă asumarea unei idei contribuie la creșterea stimei de sine.
Arareori o temă precum cea legată de normalizarea homosexualității aprinde atâtea spirite și creează tensiuni atât de mari în istorie. Întotdeauna în astfel de cazuri este vorba de revoluții de anvergură, de schimbări de paradigmă majore, ce nu lasă pe nimeni neafectat. Se răscolesc și se disecă pe viu fundamentele celor mai profunde credințe; se pun în discuție norme „de bun simț”, de la sine înțelese, după care toată lumea își ducea viața de sute, poate mii de ani. Nu este vorba că oamenii nici măcar nu se gândeau să chestioneze aceste norme, oamenii erau dispuși să își dea viața și să ucidă pentru ele, fiindcă întotdeauna au fost o parte profundă a identității noastre.