În perioada 20 iunie – 20 iulie, platforma Syntopic va aborda o nouă linie tematică, intitulată „Labirintul sexualității”. De la boală, la ideologie, de la probleme psihologice, la mișcare socială, de-a lungul timpului, diversele orientări ale sexualității au fost privite în mod diferit.
Așadar, vă propunem ca în următoarea lună să reflectăm din punct de vedere filosofic, științific, social, istoric și cultural asupra temei sexualității.
Corpul sacru este cel muritor, cel natural, care nu poate fi capturat, reificat, copiat. Corpul-unicat, irepetabil, în fiecare moment irepetabil și totuși același, în esență sa tare. Corpurile mentale, raționale, corpurile gândite sunt „nemuritoare” și „repetabile”, multiplicabile la infinit.
Propaganda ostilă familiei ce proclamă emanciparea copilului ignoră faptul ontologic că familia nu este carcera libertății ci incubatorul ontologic al libertății. Familia nu limitează ci întemeiază libertatea. Procesul individuării și al maturizării libertății este travaliul trenant al negativului – libertatea nu se obține ca dintr-un foc de pistol. Așa cum mama gestează copilul, familia gestează adultul.
După parcurgerea statisticilor abundente și a comentariilor destul de ample care constituie această lucrare, pare că revelația principală a cărții este pe cât de frapantă, pe atât de banală: bărbații și femeile au, în general, viziuni și așteptări radical diferite despre dimensiunea sexual-romantică a vieții. Și de aici – întrebarea, la fel de banală: Chiar este cu adevărat nevoie să citim o astfel de carte pentru a ajunge la această concluzie?
Oamenii sunt, într-o perspectivă evoluționistă, o specie care a dezvoltat relații monogame fără ca acestea să facă parte, intrinsec, din natura lor. Teoria la care mă refer sugerează că organizarea comunităților primitive în cupluri a fost o modalitate de a spori șansele de supraviețuire, economisind resurse care, din punctul de vedere al unui individ dornic să-și răspândească genele, altminteri s-ar fi risipit în mai multe direcții.
Puterea sexului este evidentă în modul în care ramificațiile sale se extind dincolo de cei doi oameni care îl fac. Acest lucru nu este mai puțin adevărat pentru sexul plătit: pe măsură ce industria muncii sexuale crește și se mută în mediul online, aceasta încurajează o viziune tranzacțională a relațiilor în cultura mainstream.
Asumarea (chiar și tacită) a unei părți din cadrul unei dezbateri vine cu anumite avantaje atât de ordin social, cât și personale. Pe de-o parte, de ordin social pentru că face mai ușoară adaptarea într-un mediu social. Pe de altă parte, de ordin personal pentru că siguranța pe care ne-o dă asumarea unei idei contribuie la creșterea stimei de sine.
Poate am o viziune medievală asupra iubirii, total în dezacord cu seninătatea cinică cu care privește problema o bună majoritate a generației mele. Dar n-aș vrea nici să cârtesc ca o babă miniaturală cum îmi închipui că era mai bine pe vremea lui Pazvante, când n-aveam antibiotice sau fermoare.
Arareori o temă precum cea legată de normalizarea homosexualității aprinde atâtea spirite și creează tensiuni atât de mari în istorie. Întotdeauna în astfel de cazuri este vorba de revoluții de anvergură, de schimbări de paradigmă majore, ce nu lasă pe nimeni neafectat. Se răscolesc și se disecă pe viu fundamentele celor mai profunde credințe; se pun în discuție norme „de bun simț”, de la sine înțelese, după care toată lumea își ducea viața de sute, poate mii de ani. Nu este vorba că oamenii nici măcar nu se gândeau să chestioneze aceste norme, oamenii erau dispuși să își dea viața și să ucidă pentru ele, fiindcă întotdeauna au fost o parte profundă a identității noastre.