Tehnologia și idealul uman superior
Tehnologia nu ne scutește de decizia morală; este un instrument neutru care servește preferințelor și judecăților noastre, iar acestea din urmă aparțin domeniului reflecției morale.
Minunata lume digitală
Astăzi este bine cunoscut faptul că există o corelație statistică între, pe de-o parte, rata depresiei, anxietății și suicidului în rândul tinerilor și, pe de altă parte, utilizarea efectivă a rețelelor de socializare. Se cunoaște, de asemenea, că există companii care se ocupă cu colectarea și înregistrarea datelor muribunzilor și construirea unui soi de avatar digital care să supraviețuiască morții și să rămână în compania apropiaților persoanei decedate. Dezvoltarea tehnologiilor informaționale din ultimele două decenii a produs și continuă să producă schimbări sociale ale căror consecințe nu sunt încă înțelese pe deplin. Alături de dumneavoastră vom explora, în următoarea lună, tema „Minunata lume digitală”, încercând să trecem sub lupă provocările ridicate de sistemul informațional din care facem cu toții parte.
„Omul autentic nu e o fantoșă culturală, textuală sau vizuală, nu e nici măcar persona socială”
În mediul virtual, oamenii nu relaționează unii cu alții firesc, în termenii realității, nu se percep ca „obiecte externe”, cum se spune în limbaj psihologic, ci doar cu introiecții. De aceea a și avut această putere hipnotică asupra maselor. Internetul face ca fiecare să fie la cârmă și să interacționeze, dincolo de informația furnizată de contactul senzorial, cu propriile idei, concepții, credințe, reprezentări despre ceilalți.
„Psihodrama epocii noastre vizează banalizarea gândirii prin efectul multiplicator al social media”
Așa-numita „viralizare” a unui conținut e semnul aproape sigur că mimetismul a învins discernământul etic. Te iei după alții, fără să verifici și să gândești, atât pentru că n-ai timp (de vreme ce trebuie să comunici non-stop), cât și pentru că asta e, de când lumea, cea mai simplă strategie de supraviețuire.
Tehnologia nu ne aduce fericirea – și nici nu trebuie
După apariția mass media în secolul trecut, cei care au reflectat la problemele ridicate de – pe atunci recentele – tehnologii media s-au întrebat dacă, asemeni altor tehnologii inventate de om de-a lungul timpului, și acestea mai au statutul de instrument sau dacă, din contră, prin modul în care funcționează și prin efectele exercitate asupra omului, au căpătat statutul de mediu.
Abonamentul la viață digitală
Există un cerc vicios care include datele noastre personale și tendința noastră de a ne abona la diferite servicii. Dacă rămânem în această situație, profilul general al finanțelor personale se va schimba semnificativ în sensul restrângerii libertății economice individuale, măcar în sensul anulării voinței de cheltuire liberă a propriilor bani. Apoi, însăși voința noastră ajunge într-o stare de tensiune cu algoritmi din ce în ce mai perfecționați.
„Aș pune accentul pe utilizarea în cunoștință de cauză și cu moderație a serviciilor de Internet”
Nu putem schimba noi capitalul de cunoaștere al omenirii, nici ca persoane, nici prin instituții; există un proces de evoluție culturală care are propriile sale ritmuri și sortări neplanificate și neplanificabile. Ce ne poate interesa e să fim între cei adaptabili, realiști și performanți în raport cu niște obiective existențiale rezonabile, echilibrate, în care lumea Internetului e un mijloc oarecare, cum e apa caldă.
O hartă a minunatei lumi digitale
Putem să ne imaginăm rețelele sociale ca pe un oraș imens, cu diverse cartiere. Asemenea cartierelor din realitate, și cele virtuale sunt formate din locuințe (blocuri, case), birouri, magazine, piețe, spații menite dezvoltării personale (școli, grădinițe, biblioteci, lăcașuri de cult, săli de sport) și spații destinate distracției (cluburi, cinematografe, teatre). Fiecare rețea socială este un astfel de cartier. Pentru a fi mai ușor să înțelegem orașul virtual pe străzile căruia umblăm în fiecare zi, voi încerca să trasez o hartă a acestuia prin explicarea tendințelor virtuale observate în diverse rețele de socializare.
Educația în mediul virtual: trecut, prezent sau viitor?
Cred că viitorul este unul hibrid, cel mai probabil, pentru că fiecare om este diferit, iar unii se descurcă mai bine într-un mediu decât în celălalt. Unii vor dori ca educația să vină „la pachet” cu experiența universitară fizică, iar alții vor prefera mediul virtual. Faptul că acum avem acces și la mediul virtual este un lucru bun pentru procesul educațional, care primește de aici înainte îmbunătățiri și completări surprinzătoare. Trebuie să ne bucure acest lucru.
Un nou paradis terestru. Visuri și narațiuni ale utopiilor contemporane
Nu ne dăm seama imediat, dar mințile noastre încep să fie formate diferit, fiindcă sunt educate în mediul tehnologic și tot mai pregătite (sau nu?) pentru mutațiile acestei noi lumi. Libertatea pe care o avem este încă foarte mare; însă vor rămâne lucrurile așa, cât timp se nasc forțe de control atât de puternice? Una din fricile cu care este întâmpinat transumanismul este aceea că ne-am putea pierde umanitatea. Însă pierderea umanității în felul în care o înțelegem astăzi vedem bine că este un deziderat al trasumanismului și nicidecum un pericol; este pasul următor ce trebuie făcut pentru atingerea binelui suprem. La fel ca oricare altă religie milenaristă, transumanismul ne invită să facem saltul credinței într-o lume nu mai bună, ci perfectă; nebănuit de perfectă.