Ce ne determină identitatea și parcursul biografic, ce ne face să fim ceea ce suntem: ceea ce am moștenit genetic sau ceea ce asimilăm din mediul social și cultural în care trăim? Se poate spune fără exagerare că dezbaterea Natură vs Cultură – explorată pe larg în spațiul anglofon sub numele „Nature vs Nurture” – traversează întreaga istorie a gândirii occidentale.
Perspectivele dominante din secolele XIX și XX au înclinat, pe rând, balanța, întâi spre factorii genetici, iar apoi spre factorii socio-culturali sau de mediu drept cauză principală a comportamentului uman.
Înaintând spre secolul XXI, soluția interacționistă a început să fie tot mai frecvent vehiculată: nu există o dihotomie tare între ceea ce e înnăscut și ceea ce e dobândit, ci dezvoltarea comportamentului uman depinde, mai curând, de o combinație complexă între cele două tipuri de factori. În următoarea lună, vă invităm să descoperim împreună în ce direcție se mai poate îndrepta astăzi această dezbatere, în lumina noilor clarificări pe care filozofia le-ar putea aduce, atât la nivel fundațional, cât și la nivelul implicațiilor morale și politice pe care posibilele poziționări le-ar putea avea.
Ce importanță are, însă, originea omului atunci când discutăm despre subiecte mai mai recente din istoria speciei, începând chiar din preistorie și Antichitate? Într-un plan subtil, privim altfel acțiunile umane atunci le integrăm într-un ciclu natural sau când plasăm omul „între animale și zei” ori credem, așa cum s-a arătat prin revelație în Cartea Facerii, că primii oameni au fost creați printr-o geneză specială.
Ipoteza îmi aparține: orice structură biologică se reproduce în continuu, în sensul că își recopiază conținuturile. Celulele care mor sunt înlocuite cu altele. În mod analog modului în care materialul genetic al unui individ reproduce fiecare celulă în parte și psihismul reproduce schemele adaptative cu care e deprins din copilărie; el învață ceva despre viață în primii ani și dezvoltă un instrumentar propriu de supraviețuire și reproducere.
Configurația socială va fi ghidată nu numai de aceste tensiuni în raport cu natura umană, ci și de alți factori, între care reprezentările neobiective despre om joacă un rol important la scări de timp deloc neglijabile, din cauze psiho-sociale uneori greu de conceptualizat. Se poate face însă o cartare a acestor aspecte și se poate vedea în ce termeni se pot purta discuțiile și cât de mare impact poate avea un anumit tip de abordare în diferite contexte sociale și istorice.